Vom avea creştere economică. Ce facem cu ea?

De ceva timp, pe toate sursele de informaţii economice, atât cele de masă cât şi cele de specialitate, majoritatea specialiştilor vorbesc de anul 2013 ca şi anul relansării economiei româneşti. Deja se observă de la începutul anului un aflux sporit de bani intraţi din afara şi o oarecare revigorare a investiţiilor. Chiar şi factorii politici cred atât de mult în acest lucru încât au început să se manifeste deja în aceasta logică: Preşedintele a ieşit să anunţe sus şi tare că România a trecut peste criza şi că este un exemplu demn de urmat de alte state Europene, iar Premierul deja a început să împartă creşterea care va veni anuntând creşterea salariului minim şi a indemnizaţiilor pentru copii.

Considerând că previziunile sunt credibile şi că se vor adeveri, întrebarea pe care fiecare manager ar trebui să o pună este: “Cum ar trebui adaptat managementul organizaţiei la această schimbare în contextul macroeconomic?”  Personal cred că manifestarile concrete ale noului trend se vor manifesta în aceasta ordine: accelerarea investiţiilor, creşterea consumului în anumite domenii în special al produselor cu durata medie şi lungă de utilizare determinate de relansarea creditării, creşterea numărului de locuri de muncă disponibile, creşterea salariilor şi abia mai târziu creşterea profiturilor organizaţiilor. În speranţa că managerii români au învătat lectiile crizei, ca şi acţiuni concrete de implementat pentru organizaţii aş sugera următoarele aspecte: orientarea resurselor organizaţiilor către forţa de vânzare şi marketing pentru atragerea unei cote semnificative din creşterea preconizată, gândirea în termeni de factori de diferenţiere în piaţă şi de productivitate a muncii. Acest lucru ar trebui să ducă la o concentrare din perspectiva managementului pe aspectele strategice ale afacerii şi pe investiţii care să ducă la creşterea competitivităţii în piaţă. Modul de evaluare şi de calcul al rentabilităţii noilor investiţii va fi hotărâtor deoarece orice investiţie făcută nepotrivit va da concurenţilor un avantaj major în lupta pentru acoperirea cererii suplimentare din piaţă. Cheltuielile vor trebui direcţionate cu precădere către cele variabile, care ar putea avea o corelare directă cu rezultatele din piaţă. În ceea ce priveşte resursele uname, odată cu relansarea investiţiilor lupta pentru atragerea de talente se va acutiza. Prin urmare aveţi grijă să vă stabilizaţi oamenii competenţi cheie şi să vă pregătiţi resurse mai mari pentru atragerea altor oameni competenţi din piaţă. În mod normal, restructurarea operaţiunilor s-a făcut în perioada de criză deoarece companiile nu ar fi supravieţuit altfel însă trebuie avut în vedere că structurile operaţionale trebuie modificate odată cu schimbarea contextului macroeconomic şi a modelului de afaceri. Primul lucru care trebuie să se întrebe un manager este “Ce ar trebui să schimb în modul de organizare a companiei odată cu schimbarea contextului”. Răspunsul va fi diferit de la organizaţie la organizaţie însă întrebarea ar trebui să fie aceeaşi pentru fiecare manager. Odată cu relansarea creditării şi cu accesul mai facil la bani managerii nu trebuie să piardă din vedere ca acei bani sunt împrumutaţi  şi că mai devreme sau mai târziu vor trebui returnaţi. Prin urmare o atenţie sporită la profitabilitatea afacerii şi la capacitatea ei de a genera pe lângă profit şi cash flow pozitiv va fi necesară. Şi nu în ultimul rând, sau chiar aş putea spune în primul rând companiile ar trebui să se gândească la cum vor putea să constituie rezerve pentru noua situaţie de criză care, mai devreme sau mai târziu, va veni.