Managementul prin prisma fotbalului

Cum Campionatul Mondial tocmai a inceput mi-am amintit de o comparatie pe care am facut-o candva despre managementul organizational si cel sportiv. Am gasit foarte multe similitudini intre rolul pe  care un manager ar trebui sa-l aiba intr-o organizatie si rolul unui antrenor de fotbal.  Cum tot romanul se pricepe la fotbal, tentatia de a explica rolul si locul managementului din acest punct de vedere este foarte mare.

In putine cuvinte rolul managerului, ca si cel al antrenorului este sa livreze rezultate. Si acum apare intrebarea: cum definim rezultatele? Acestea sunt o combinatie intre realitatea de la care preia managerul organizatia, potentialul organizatiei, resursele pe care le are la dispozitie (atat cele umane cat si financiare) si obiectivele pe care organizatia, prin reprezentantii ei si le fixeaza. Este una sa antrenezi un club de talia celor mai bogate cluburi si alta sa atrenezi o echipa din divizia C a campionatului national. Una este sa ai sute de milioane de Euro la dispozitie sau un jucator de talia lui Messi si alta este sa ai un buget de 5.000 de Euro si jucatori care toata saptamana lucreza in alta parte si duminica joaca fotbal de placere. Realitatea este ca in ambele cluburi se poate face performanta. Ea trebuie doar definita pentru ca performanta pentru primul club poate insemna castigarea campionatului sau a Ligii Campionilor iar pentru cealalta intrarea in divizia B. Rolul antrenorului poate fi hotarator indiferent de care dintre cele doua situatii de mai sus vorbim.

Cati dintre manageri au an de an obiective atat de clar stabilite la fel ca cele ale antrenorilor? Multi au, insa nu se intampla nimic daca nu le indeplinesc, altii nu au deloc sau daca au, obiectivele sunt foarte greu cuantificabile. Continuand comparatia, in fotbal cand antrenorul nu isi indeplineste obiectivele contractul se reziliaza. Mai sunt si alte situatii cand rolul lui inceteaza:

  • “a pierdut sprijinul tribunelor”;
  • “a pierdut controlul vestiarului”;
  • a pierdut sprijinul finantatorului;
  • federatia il suspenda pe antrenor sau retrage licenta echipei;
  • are o oferta mai buna din partea altei echipe, etc.

In management exista o teorie care seaman foarte mult cu modelul din fotbal. Se numeste teoria stakeholder-ilor ( a grupurilor interesate) si afirma ca managerul are rolul de a gestiona in mod optim interesele tuturor categoriilor interesate de activitatea unei organizatii astfel incat rezultatele obtinute de organizatie sa fie maxime si sa se imbunatatesca continuu. Grupurile interesate pot fi: actionarii (echivalentul finantatorilor din fotbal), angajatii (“vestiarul“), clientii (“tribuna”), autoritatile (federatia), furnizorii (impresarul), concurentii (echipa adversa) etc.  Managerul este responsabil de gestionarea tuturor acestor relatii si rolul lui continua atat timp cat toate aceste tipuri de relatii continua si se afla in starea de confort. Cand oricare din aceste relatii nu mai functioneaza echivaleaza cu neindeplinirea rolului de management. Este la fel ca in cazul rezilierii contractului unui antrenor de fotbal.

Daca in fotbal asumarea responsabilitatii functioneaza, in management de foarte putine ori am vazut acest lucru in practica. Mi-as dori sa vad mult mai multi manageri asumandu-si rolul pe care il au si gestionand in mod optim complexitatea relatiilor dintr-o organizatie. Pana atunci urmaresc evolutia antrenorilor cu adevarat buni si acest frumos Campionat Mondial ce abia a inceput.