Managementul ca profesie

Articolul trecut scriam despre una din teoriile lui Henry Mintzberg legate de managerii performanti si care ar fi ingredientele necesare succesului in ipostaza de manager: “science”(stiinta) –  cunostinte de  mangement, “art”(arta) – flerul de management care provine din abilitatile native ale managerului si “craft”( mestesug) – experienta care provine din  practica continua si creaza abilitatile dobandite ale managerului.

Gandindu-ma la aceste aspecte am incercat sa analizez realitatea pe care o intalnesc in piata si am constatat o oarecare anomalie legata de management, ca profesie de aceasta data. In general managerii  pe care ii intalnesc combina in special ultimele doua caracteristici: “flerul” si “mestesugul”, calitatile native si experienata de management si foarte putini combina si instrumente si proceduri din ceea ce poate fi numita stiinta managementului.
Cu ceva timp in urma am facut chiar un mic studiu de piata in randul managerilor clienti pe care ii aveam iar una dintre intrebarile punctuale adresate a fost: “Care sunt instrumentele si procesele de management utilizate in activitatea pe care o desfasurati?”. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca ca putini dintre cei chestionati au putut sa imi dea un raspuns cat de cat structurat.

Am realizat ca acest lucru vine din faptul ca marea majoritate a managerilor intervievati nu aveau la baza o pregatire de management. Cei mai multi erau specializati in alte domenii si au devenit manageri fie venind din antreprenoriat si au decis sa-si conduca propriile afaceri fie au devenit manageri in timp prin expertiza acumulata intr-o anumita companie iar functia de manger i-a fost acordata ca o recunoastere a valorii adaugate adusa intr-o pozitie anterioara.

Ma intreb atunci daca profesia de manager este perceputa in Romania ca o profesie adevarata sau ca un titlu ce defineste o anumita ierarhie in cadrul unei organizatii. Avand in vedere multitudinea de profesii care contin manager in titulatura din nomenclatorul de meserii din Romania cat si conditiile minimale pe care trebuie sa le indeplineasca cineva pentru a avea pe cartea de munca aceasta titulatura ma face sa cred ca varianta a doua este cea mai plauzibila.

Daca aceasta situatie este buna sau mai putin buna este greu de spus. Privita in dinamica pare un lucru normal deoarece odata cu liberalizarea economiei si cu boom-ul economic pe care Romania l-a avut pana acum 2 ani, nevoia de management aparuta si la care sistemul clasic de invatamant nu a putut face fata a trebuit acoperita cumva.  Acum insa cred ca avem in piata suficiente scoli de management formale sau mai putin formale si destul de multe experianta in economia de piata pentru a putea reconsidera rolul managementului ca profesie. Actuala criza demonstreaza zi de zi ca management bazat doar pe fler si munca nu va mai putea fi suficient pentru a obtine performante. Cred ca profesia de manager ar  trebui reconsiderata atat de catre piata cat si de catre reglementarile nationale astfel incat,  atunci cand vom  vedea o cartea de munca sau de vizita cu titulatura de manager, sa avem o oarecare certitudine legata de expertiza persoanei in ceea ce priveste  cunoasterea managementului ca stiinta asa cum se intampla in cazul altor profesii ca medicina sau avocatura, de exemplu.