Despre paralizia decizională

De multe ori mi se întâmplă ca atunci când dau o soluție managerială unui client să aflu că şi el se gândise la aceeaşi soluţie, dar nu a decis încă să o pună în practică. De multe ori motivul nepunerii în practică a unei decizii are la bază factori obiectivi legaţi de momentul implementării, resursele necesare sau oportunitatea implementării.

Uneori însă, întârzierea unor decizii evidente care trebuie luate nu are decât o explicaţie subiectivă legată de paralizia decizională a managerului în cauză. Riscul apariţiei unui astfel de fenomen este mai mare în cazul companiilor antreprenoriale în care proprietarul nu are multe presiuni formale din interiorul organizaţiei care să-l împingă către o decizie. În felul acesta organizaţia se complace într-o situaţie ambiguă în care toată lumea ştie că trebuie schimbat ceva însă nimeni nu ia decizia. Paralizia decizională apare în special atunci când implicaţiile deciziei pot avea impact major asupra persoanei care o ia, asupra organizaţiei sau asupra unor persoane cu care decidentul este legat emoţional dincolo de relaţia profesională.

Sunt multe alte explicaţii posibile pentru paralizia decizională: lipsa de încredere în sine, lipsa de informaţii sau informaţii prea multe şi prea detaliate, păreri diferite în cadrul grupului afectat de decizie, încercarea de a găsi decizia perfectă care să rezolve mai multe lucruri deodată, conştientizarea sau chiar exagerea riscurilor pe care decizia le poate avea pentru organizaţie sau pentru persoane apropiate, teama de a lua o decizie greşită care să nu mai poată fi corectată, teama de necunoscut şi de ceea ce va urma după luarea deciziei, costul de oportunitate prea mare pentru a lua acea decizie, conflictul dintre decizia care ar trebui luată şi valorile sau interesele noastre personale, nesiguranţa privind rezultatele implementării deciziei pe care o avem de luat.

Fiind atât de multe posibile cauze ale paraliziei decizionale, uneori evităm chiar decizii uşoare fără a conştientiza acest lucru. Uneori ne simţim paralizaţi şi lupta cu noi înşine de a ieşi din această stare ne abate atenţia de la lucrurile mai importante pe care le avem de făcut ca manageri. Într-un final, paralizia decizională se reduce la teama de consecinţe care produce anxietate şi alimentează în continuare teama. Este o spirală care se accelerează şi care duce rapid la lipsa de rezultate şi la disconfort emoţional cu implicaţii negative mari asupra organizaţiei.

Pentru a ieşi din această spirală vă recomand o analiză simplă pentru fiecare decizie care vi se pare greu de luat, analiză care să privească problema din următoarele perspective: Ce se va întâmpla dacă iau decizia? Ce se va întâmpla dacă nu o iau? Ce nu s-ar întampla dacă iau decizia? Şi ce nu s-ar întâmpla dacă nu o iau? Răspunzând la aceste întrebări veţi vedea mult mai clar implicaţiile deciziei pe care o aveţi de luat. După această analiză, pentru a merge mai departe analizaţi ce lucruri bune se vor întâmpla în urma luării acestei decizii. În final, trecând prin toţi aceşti paşi mai analizaţi-vă încă o dată ceea ce simtiţi în legătură cu decizia pe care vreţi să o luaţi. Vă asigur că vă veţi simţi mai confortabil faţă de situaţia în cauză şi că veţi ajunge să tranşaţi problema şi să mergeţi mai departe către alte provocări pe care le aveţi de rezolvat.

Si nu uitaţi că rolul dumneavoastră ca manageri este să luaţi decizii, nu să le amânaţi sau să le evitaţi şi că uneori este mai bine să luaţi o decizie riscantă şi să mergeţi mai departe decât să staţi pe loc şi să vă frământaţi inutil. Chiar dacă decizia se va dovedi greşită veţi putea măcar învăţa ceva din respectiva situaţie iar învăţarea, mai ales în management, înseamnă evoluţie pentru că vă va putea ajuta pe viitor în situaţii similare.

**Din seria articolelor publicate bilunar în  Ziarul de Iasi, scris de Dan Schipor, Managing Partner – Daris – your management partner.  Articol apărut la data de 03.02.2014.