Despre manageri instruiţi

La începutul acestui an, împreună cu colegii mei, am realizat un studiu de piaţă în rândul companiilor din Iaşi. Scopul studiului a fost să analizăm modul în care companiile ieşene înţeleg să facă management. Una dintre surprizele studiului a fost să descoperim că aproximativ jumătate din top şi middle managerii din companiile intervievate nu aveau nicio pregătire formală sau informală în domeniul managementului. Pentru aceste companii experienţa de business şi nişte abilităţi native erau suficiente pentru că o persoană să ocupe o poziţie managerială de top.

 Rezultatele studiului mi-au adus aminte de una din întrebările constante despre rolul managementului în cadrul unei organizaţii. Am încercat să răspund la această întrebare în diferite moduri însă cred că e edificator să prezint comparativ ceea ce un manager profesionist poate face faţă de un manager neinstruit.

 Încă de la început vreau să subliniez faptul că diferenţa cea mai mare între un manager instruit şi unul care face management “de bun simţ” nu este dată de valoarea cantitativă a rezultatelor obţinute. Ambii pot obţine rezultate remarcabile în diferite situaţii şi contexte. Diferenţa constă în modul în care aceste rezultate sunt obţinute şi în probabilitatea obţinerii lor şi în viitor având în vedere situaţii şi contexte diferite faţă de cea actuală.

 Un manager neinstruit poate obţine rezultate din expertiză într-o anumită industrie, din experienţă sau din nişte abilităţi deosebite pe care le-a dobândit. Problema este că, de fiecare dată, se va baza pe experienţele acumulate sau pe abilităţile dobândite şi va putea aborda doar acele problematici care sunt compatibile cu aceste experienţe şi abilităţi.

Cum gradul de schimbare în economia actuală creşte exponenţial iar situaţiile cu care se poate confrunta un manager sunt din ce în ce mai diverse este doar o chestiune de timp până când un manager neinstruit va ajunge să aibă de rezolvat o problemă în afară abilitaţilor şi experienţelor proprii.

 Soluţia într-o astfel de situaţie vine de la ştiinţa formală a managementului care, pe lângă bagajul propriu de abilităţi şi experienţe, pune la dispoziţie o multitudine de instrumente, mecanisme, procese şi proceduri testate şi fundamentate în timp care pot acoperi o problematică mult mai diversă decât experienţele pe care un singur om le poate avea.

 Pe scurt un manager profesionist faţă de unul neinstruit are următoarele avantaje:

  • Un limbaj de specialitate care îl face capabil să înţeleagă şi să comunice la un nivel de expertiză superioară. Acest lucru îi dă acces la un volum de informaţii şi cunoştinţe în domeniul managementului mult peste nivelul de cunoştinţe şi informaţii pe care le-ar putea obţine din experienţă proprie.
  • Înţelegerea superioară a unor instrumente, mecanisme, sisteme şi proceduri create şi fundamentate în timp de către alţii şi care se pot constitui în posibile soluţii la problemele complexe care pot apărea.
  • predictibilitate mai mare a rezultatelor dată de capacitatea de a explica în avans metodologia şi principiile care stau la baza obţinerii unor rezultate. Acest lucru va crea înţelegere şi aliniere a întregii organizaţii pentru rezolvarea unei situaţii după metodologia propusă.
  • constantă mai mare a rezultatelor pe termen lung dată de bagajul de instrumente avut la dispoziţie pentru rezolvarea unei anumite situaţii din viitor.
  • Un risc mult mai scăzut al afacerii şi posibilitatea preluării mai facile a conducerii unei organizaţii de către un alt manager dacă organizarea acelei afaceri este făcută după principii şi mecanisme înţelese de orice manager instruit.

 În speranţa că v-am convins că pentru un manager pregătirea absolut necesară ar trebui să fie cea de management, vă urez să aveţi o organizaţie condusă după principii şi proceduri manageriale care să ducă la rezultate predictibile şi cu riscuri minime.

 Autor:  Dan Schipor