Despre managementul privat la companiile de stat

Recent Premierul  Emil Boc a lansat ideea managementului privat pentru companiile de stat. Recunosc ca am fost luat un pic prin surprindere avand in vedere rolul companiilor de stat in politica romaneasca de pana acum. Nu voi discuta despre cat de serioasa mi se pare propunerea sau ce sanse ii dau sa fie implementata in Romania. Nu voi spune decat ca implementarea reala a unei astfel de solutii in Romania urmatorilor 10 ani m-ar surprinde mai mult decat lansarea acestei idei in spatiul public.

Voi incerca insa sa ma refer la viabilitatea acestei solutii avand in vedere particularitatile stilurilor de management in sectorul de stat si cel privat. In principiu, un management de calitate isi poate produce efectele la fel de bine in sectorul de stat ca si in cel privat. Mecanismele aplicabile insa pentru obtinerea rezultatelor asteptate sunt diferite. Totul pleaca de la responsabilitatea diferita de management si de la obiectivele sensibil diferite ale actului de management. Intr-o companie privata responsabilitatea principala este fata de plusvaloarea pe termen lung creata de  organizatie, plusvaloare care se distribuie dupa un algoritm tuturor categoriilor interesate de activitatea organizatiei, inclusiv statului prin impozitele si taxele platite. Obiectivele sunt legate in special de satisfacerea in mod echitabil a tuturor actorilor economici si rezultatele se masoara de regula in profit, cota de piata, dividende, productivitate etc.

In companiile de stat lucrurile stau un pic diferit deoarece responsabilitatea principala este legata de un actor principal, statul. Plecand de aici decurg o gama intreaga de diferente: un mecanism de luare a deciziilor mult mai birocratic si rigid, responsabilitate mai scazuta fata de celelalte categorii interesate, incertitudinea resurselor financiare aflate la dispozitie pe termen lung etc. Si obiectivele in companiile de stat pot fi diferite incluzand pe langa obiectivele specifice oricarei companii si unele cu caracter social sau de aliniere cu politica promovata de stat la un moment dat. Rezultatele pot fi si ele cuantificate diferit, unul din indicatorii cei mai uzitati fiind raportul cost / beneficiu in care beneficiul nu este de fiecare data exprimat in indicatori financiari.

Ca si strategie de management companiile private pleaca de regula de la piata incercand o pozitionare cat mai buna pe termen lung, pe cand companiile de stat pleaca de la fondurile alocate incercand sa maximizeze raportul cost / beneficiu de cele mai multe ori pe termen scurt. Stilul de management in companiile private este, din motivele de mai sus, orientat catre componentele de  strategie si de excelenta operationala pe cand in companiile de stat componentele de power and politics (analiza factorilor de putere si politica organizationala) devin primordiale in actul de management si necesita abilitati diferite din partea celui care isi asuma acest rol.

In concluzie, desi putin probabil sa fie implementata in Romania urmatorilor ani, solutia de management privat la companiile de stat mi se pare o alternativa cu siguranta mult mai buna decat situatia actuala. Exista exemplul multor companii detinute de statul elvetian care, datorita managementului privat, au devenit unele dintre cele mai solide companii pe plan global. Totodata cunosc si in Romania manageri buni de linia a doua care au parasit companii private si fac performanta in companii de stat. Cred ca acest lucru poate functiona cu succes si la nivelul de top al unei companii de stat. Trebuie insa avut grija la particularitatile unei organizatii de stat si la mecanismele aplicabile. Cel mai elocvent exemplu ca lucrurile stau diferit este ca in cadrul programelor de MBA care se respecta, managementul institutiilor publice si companiilor de stat este tratat in module diferite fata de managementul companiilor private.