Despre excese în management

Iată-ne pentru prima dată împreună în noul an după o vacanţă mai lungă decât de obicei. Sper că 2015 va găsit sănătoşi şi odihniţi pentru a face faţă provocărilor ce vor urma. Vă urez ca aceste provocări să fie transformate în oportunităţi exploatate de către voi şi companiile pe care le conduceţi.

Şi pentru că intervalele de zile libere de la sfârşitul anului trecut s-au înlănţuit armonios, cred că şi excesele culinare specifice sărbătorilor au avut o perioadă mai lungă să se manifeste ca şi provocări pentru fiecare dintre noi. Unii au reuşit probabil să le facă faţă cu brio, alţii, printre care mă număr şi eu, s-au lăsat cuprinşi de atmosfera de sărbătoare şi s-au lăsat pradă acestor excese.

Cuprins de remuşcări astăzi aş vrea să vă împărtăşesc câteva opinii cu privire la excese, nu cele culinare, ci cele din management care pot fi la fel de dăunătoare organizaţiilor pe care le conduceţi ca şi excesele culinare pentru propriul organism.

Un prim exces la care aş vrea să mă refer este “practicizarea” excesivă a activităţii organizaţiilor autohtone. Managerii se raportează excesiv la experienţele proprii şi cele ale companiei din trecut, petrec prea mult timp în operaţional şi nu mai reuşesc să se ocupe de orientarea strategică a organizaţiei. Astfel organizaţia va face de fiecare dată ceea ce a mai făcut în trecut şi va inhiba inovaţia, exploatarea de oportunităţi noi sau adaptarea la schimbările care survin în piaţă, rămânând competenţi într-o piaţă care încet-încet va dispărea.

Un alt tip de exces este cel contrar “practicizării” adică teoretizarea excesivă. Acest tip de management vorbeşte mult despre viitor şi face puţin în prezent având ca şi consecinţă lipsa rezultatelor pe termen scurt şi riscând să ducă firma în incapacitatea de a mai funcţiona pentru a-şi vedea planurile realizate.

În practica de zi cu zi, pe lângă cele două excese de ordin oarecum strategic apar foarte multe excese operaţionale: şedinte interminabile sau din contra lipsa lor totală, excese de raportare sau din contră lipsa cu desăvârşire a rapoartelor, excese de limbaj sau comportament care vin mai degrabă din managementul de tip cazon în care conducătorului îi sunt permise orice fel de manifestări la adresa subalternilor, procedurizare şi ierarhizare excesivă sau din contră disoluţia totală a ierarhiilor de decizie şi lipsa oricărei structuri de organizare teoretică.

Cel mai des însă în practica de management se întâlnesc excesele cauzate de specializarea de bază a managementului de top al organizaţiei. Dacă background-ul managerului vine din ştiinţe umaniste va tinde să exagereze rolul angajaţilor şi a relaţiilor care se stabilesc între ei în obţinerea rezultatelor. Dacă din contră pregătirea lui de bază este una tehnică va tinde să liniarizeze excesiv procesele de management pe o raţionalitate bazată pe principiul cauză – efect, uitând că ştiinţa economică şi managementul în particular sunt ştiinte sociale şi nu exacte.

Multe dintre excesele prezentate mai sus le veţi întâlni, într-o măsură mai mare sau mai mică, la diferiţi manageri din organizaţiile în care activaţi. Veţi observa chiar că unele dintre ele produc rezultate pentru organizaţie. Nu vă lăsaţi păcăliţi şi nu consideraţi că aceste excese sunt normale pentru că mai devreme sau mai târziu îşi vor arăta efectele negative. Cele mai evidente vor fi: lipsa de rezultate,  costuri colaterale uriaşe pentru rezultatele obţinute sau crearea unor organizaţii dezechilibrate şi cu riscuri majore.

Nu uitaţi că rolul nostru de manageri este să obţinem rezultate predictibile şi să creăm organizaţii armonioase şi sustenabile în timp. Vă urez succes fiecăruia dintre voi în acest demers!

**Din seria articolelor publicate bilunar în  Ziarul de Iași, scris de Dan Schipor, Managing Partner – Daris – your management partner.  Articol apărut la data de 12.01.2015.