Despre coerenţa deciziilor de management

În ultimul timp mă preocupă ideea găsirii unor elemente comune care ar putea să crească performanţele companiilor locale pe termen scurt şi mai ales sustenabilitatea lor pe termen mediu şi lung. Plecând de la această idee am analizat caractersticile principale ale celor peste o sută de companii consiliate de către mine şi colegii mei din zona Moldovei şi a principalelor probleme cu care se confruntă.

Din această analiză empirică am descoperit că la baza celor mai importante probleme cu care companiile locale se confruntă stau patru elemente principale:
- Lipsa unei strategii coerente comunicate către piaţă şi către mediul intern al organizaţiei;
- Lipsa unei finanţari coerente a modelului de afaceri sau mai exact subfinanţarea afaceriilor;
- Exacerbarea rolului spiritului antreprenorial în detrimentul structurilor şi proceselor de management;
- Lipsa fundamentării pe criterii coerente a deciziilor de management în companiile cu management local.

Cum celelalte teme le-am mai abordat în ultimul timp, astăzi mă voi referi la impactul lipsei unei fundamentări coerente a deciziilor de management în companiile locale.

Prin decizii coerent fundamentate înţeleg decizii care să aibă la bază acelaşi algoritm de analiză, acelaşi sistem de valori la care să se raporteze şi aceiaşi indicatori de cuatificare a rezultatelor implementării respectivelor decizii. Cel mai uşor de determinat dacă deciziile într-o organizaţie se fundamentează în mod coerent este să întrebi mai mulţi manageri, din respectiva organizaţie, cum ar rezolva o anumită problemă. Dacă deciziile pe care le-ar lua marea majoritate a managerilor chestionaţi ar fi similare şi argumentate asemănător, înseamnă că organizaţia ar avea o probabilitate mai mare de a beneficia de decizii fundamentate coerent.

Pentru organizaţie, a fundamenta deciziile însemnă a alinia ceea ce cere piaţa cu resursele organizaţiei şi cu cerinţele către angajaţii companiei, astfel încât aşteptările clienţilor ţintă să fie optim îndeplinite. În cazul în care acest lucru se întâmplă, se reduce riscul dependenţei organizaţiei de o singură persoană sau grup de persoane, se oferă şansele unei dezvoltări mai riguroase şi a unui profit substanţial. Dacă din contră, algoritmul de fundamentare a deciziilor se schimbă frecvent în funcţie de situaţii punctuale sau de persoana care este pusă să ia o anumită decizie, organizaţia ar putea obţine un rezultat pe termen scurt, dar cu siguranţă nu va fi unul viguros pe termen lung şi nici unul obţinut cu consumul optim de resurse.

În plan social, dacă o persoană îşi schimbă permanent deciziile pentru a obţine un câştig şi argumentează de fiecare dată în mod diferit deciziile luate pentru a obţine un avantaj duce, de regulă, la o credibilitate scăzută şi la o imagine de persoană fără coloană vertebrală, alunecoasă, de care este mai bine să te fereşti. La fel se întâmplă şi cu companiile în interiorul cărora se iau decizii nealiniate şi incoerente. Fie că eşti angajat, client, furnizor sau partener, nu prea ştii la ce să te aştepţi din partea acestor organizaţii şi, prin urmare, gradul tău de ataşament va scădea, indiferent de ipostaza în care te afli.

Prin urmare, pentru ca un manager sau o organizaţie să acţioneze ca un actor social la care ceilalţi să adere, trebuie ca deciziile luate să fie fundamentate şi comunicate coerent. Din punctul meu de vedere acest lucru însemnă în primul rând ca deciziile să aibă la bază valorile organizaţiei şi nu interesele pe termen scurt, să ia în calcul posibilele puncte de vedere divergente, să ţină cont de rezultatele aşteptate cât şi de resursele disponibile în implementarea deciziei, iar comunicarea să se facă ţinând cont de profilul auditoriului.

Autor: Dan Schipor