Cum se pierde plusvaloarea companiilor

Cred că una dintre principalele dileme ale antreprenorului român este cea legată de modul în care pleacă banii din organizaţia pe care o deţine. Mulţi dintre ei constată că după ani sau chiar zeci de ani de activitate, companiile pe care le deţin, pe lângă faptul că nu au acumulat foarte multe active care să poată fi valorificate uşor au şi o mulţime de datorii către diferiţi terţi (bănci, furnizori, stat etc.) care le expun oricând la riscul intrării în insolvenţă.

Prima tendinţă ar fi să credem că activele companiilor s-au transformat în active personale pentru proprietarii acestora şi uneori am putea avea dreptate dacă ne uităm la casele construite sau la maşinile conduse de proprietarii de afaceri din România. De cele mai multe ori însă, deşi putem constata existenţa acestor active, ele nu mai sunt de mult în proprietatea exclusivă a deţinătorului, mare parte dintre ele fiind gajate în favoarea unor terţi pentru garantarea împrumuturilor companiei. Astfel unii proprietari ajung la paradoxul în care să nu mai aibă controlul total nici asupra activelor proprii şi nici a celor ale organizaţiei odată cu intrarea în procedura de insolvenţă. Acest lucru se întâmplă după ani sau zeci de ani în care acea companie şi proprietarul respectiv se presupune că au creat plusvaloare.

În realitate, plusvaloarea creată de către organizaţie s-a risipit de-a lungul timpului, slăbind continuu organizaţia şi expunând-o la riscuri inutile. Analizând acest fenomen am constatat că plusvaloarea se poate risipi în trei direcții: consumul şi investițiile proprii ale antreprenorului, investiţiile neperformante ale organizaţiei şi managementul operaţional defectuos.

Prima şi cea mai des întâlnită manifestare este pierderea plusvalorii prin consumul propriu al antreprenorului. De multe ori antreprenorul nu a făcut diferenţa între buzunarul propriu şi cel al organizaţiei pe care a creat-o şi a ajuns să finanţeze din banii organizaţiei un nivel de viaţă care genera un consum pe care nu şi-l putea permite la momentul respectiv. Punând pe primul plan consumul propriu,  antreprenorul şi-a slăbit în mod constant singura sursa de bani şi a ajuns să fie captiv propriei organizaţii şi băncilor prin care şi-a finanţat activitatea companiei pentru a înlocui plusvaloarea transferată în consumul propriu.

Tot o formă de decapitalizare a unei afaceri şi de utilizare a banilor în investiţii proprii ale antreprenorilor sunt investiţiile făcute din plusvaloarea organizaţiei în alte firme din grup sau în alte pieţe care nu aveau nimic de a face cu obiectul de activitate al companiei (cel mai frecvent în afaceri imobiliare). Astfel afacerea de bază în loc să se dezvolte şi plusvaloarea creată în trecut să fie reinvestită în acceaşi piaţă, aceasta s-a dus către alte investiţii din portofoliul antreprenorului slăbind poziţia de piaţă a companiei.

Investiţiile neperformante ale companiei sunt o altă sursă de risipire a plusvalorii create. Multe companii au facut investiţii mult prea mari faţă de cât îşi puteau permite, multe dintre ele pe baza mirajului oferit de fondurile europene. Acestea au ajuns să aibă probleme de funcţionare curentă a organizaţiei pentru că au diminuat capitalul de lucru curent al organizaţiei în detrimentul acoperirii costurilor legate de noile investiţii. Nu numai investiţiile mult prea mari au generat pierderi de plusvaloare ci şi multe alte investiţii mărunte care nu au fost gestionate corect şi care nu au ajuns să fie utilizate niciodată în ciclul de producţie real la valoarea amortizată contabil.

O ultimă sursă de risipire a plusvalorii este managementul operaţional defectuos din cauza lipsei unor cunoştinţe consistente de management. Gestiunea relaţiei cu furnizorii, modul de încasare a banilor de la clienţi, gestiunea stocurilor  sau a relaţiei cu statul sau cu băncile, sunt tot atâtea posibile surse de pierdere a plusvalorii anterior create.

Prin urmare, aveţi grijă la toate aceste aspecte în activitatea de zi cu zi şi nu uitaţi că una din principalele atribuţii ale managementului este dezvoltarea armonioasă a organizaţiilor, care nu poate fi făcută dacă plusvaloarea anterior creată se risipeşte.

**Din seria articolelor publicate bilunar în  Ziarul de Iași, scris de Dan Schipor, Managing Partner – Daris – your management partner.  Articol apărut la data de 02.06.2015