Cresterea productivitatii in departamentul de productie

Daca in  trecut v-am vorbit despre Departamentul de Vanzari care este responsabil cu generarea de venituri si marja (vezi articolul), astazi mi-am propus sa va vorbesc despre cea mai “fierbinte” zona a operatiunilor dintr-o companie, si anume, despre Departamentul de Productie.

In viata unei companii procesul de productie incepe cu mult timp inainte de lansarea productiei efective si aici vorbim de comenzile clientilor care trebuie executate, de achizitia materiilor prime si a materialelor folosite in procesul de productie, de tehnologia informatiei care comanda utilajele si regleaza procesele de productie si de operatorii care sunt implicati in acest proces.

In randurile de mai jos va propun sa raspundem la cateva intrebari astfel incat sa avem cateva linii de actiune  in vederea  cresterii productivitatii in zona in care simbioza dintre oameni si masini se transforma in valoare adaugata si anume:

  1. Care este modelul de productie cel mai eficient pentru compania mea?
  2. Cand am de gand sa produc?
  3. Cat de mare trebuie sa fie stoc-ul de materii prime si materiale necesare productiei?

Pentru a vedea daca sunt utilizate optim capacitatile companiei, ar tebui sa facem o analiza care sa aiba in vedere  cei “ 6 M ” ai capacitatii, un concept deja incetatenit in cartile de management al productiei:

1. Metodeanaliza fluxului de productie pentru a vedea daca este organizat corespunzatorin linii mari avem trei modele de aranjare a utilajelor in fluxul de productie:

  • Flux continuu care se potriveste pentru productia de serie si standardizata si care este o metoda de productivitate foarte mare, dar limitata. In sensul lipsei de flexibilitate – schimbarile in flux necesita opriri costisitoare.
  • Linie de montaj in care productia este divizata in operatii distincte, fiecare fiind realizata in mod repetitiv in puncte de lucru diferite. Dificultatea consta in echilibrarea ritmului de productie dintre diferite puncte de lucru. Aceasta metoda permite realizarea unor combinatii de fluxuri de productie fara intreruperea procesului.
  • Atelier specializat in care utilajele sunt orgnizate in centre de lucru astfel incat sa se poata executa produse unice. In acest caz avem flexibilitate foarte mare in detrimentul timpului de productie mai mare decat in celelalte cazuri.

2.  Materiale: analiza materiilor prime si materialelor: daca sunt de buna calitate, daca furizorii le pot pune la dispozitie in mod constant, daca sunt suficiente capacitatile de depozitare . In functie de realitatea din fiecare organizatie, in functie de politica companiei vis-à-vis de furnizori, se poate face calculul unui ciclu de amorsare a productiei de la intrarea materiilor prime – proces productie – livrare pana la incasarea productiei efectuate.

3.  Mana de lucru: analiza resursei umane: daca muncitorii sunt pregatiti si instruiti, daca managementul de productie este capabil sa implementeze o noua tehnologie pe care ati dori sa o achizitionati.

4.  Masini: analiza masinilor si utilajelor: daca corespund nevoilor de productie si aici vorbim de capacitati, viteza de lucru, flexibilitate, fiabilitate.

5.  Money (Bani): analiza capitalului de lucru din punct de vedere a suficientei pentru sustinerea si finantarea activitatii de productie.

6.  Mecanism comunicare: comunicarea dintre oameni si masini este potrivita si raspunde in timp real la nevoile de productie astfel incat sa poata fi monitorizate si controlate diferite faze ale procesului de productie.

Pentru o productivitate corecta, etapa de planificare  este foarte importanta. In aceasta directie va propun trei metode:

  • Graficul Gantt este un tabel foarte simplu in care pe axa verticala sunt trecute sarcinile de productie, iar pe axa orizontala sunt trecute secventele de timp pentru fiecare sarcina in parte. Astfel se poate identifica foarte repede care sunt zonele criticesau unde pot aparea‚ „gatuiri” in procesul de productie, astfel incat sa se poata lua masuri din timp sau sa se aloce resurse corespunzatoare.
  • Metoda drumului critic in care toate fluxurile necesare productiei sunt mapate in evenimente si actiuni, iar evenimentele aflate de-a lungul celei mai scurte cai, numitadrum critic, determina si controleaza durata unui ciclu de productie. In felul acesta se pot identifica timpii morti care intarzie procesul de productie si duce la scaderea productivitatii.
  • Metoda liniilor in asteptare se foloseste de obicei in cazul situatiilor de supraproductie sau de dezechilibre intre anumite faze ale productiei ,iar in aceste cazuri planificarea  se face in functie de o anumita prioritizare si de obicei cu alocare de resurse suplimentare; in final costul resurselor. Cand vorbim de stoc-uri ne referim la stoc-ul de materii prime si stoc-ul de semifabricate aflate in procesul de productie si care de obicei impacteaza structura de costuri cu peste 50% cu influenta mare asupra capitalului de lucru si cu riscuri de a dezechilibra proiectia de cash flow.

In acest context stabilirea nivelului optim al stoc-urilor devine delicat si ar trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:

1.  Continuitate in aprovizionarea cu materii prime pentru a asigura o productie eficienta.
2. Negocierea cu furnizorii pentru comenzi de materii prime echilibrate cu nevoia companiei precum si a unor termene de plata care sa fie cat mai aproapiate de ciclu de incasare.
3.  Forecast acurat bazat pe anticiparea cererii din piata.

In concluzie este foarte important sa ne asiguram ca avem suficient capital de lucru pentru sustinerea unui proces de productie in parametri optim, ca diagramele de fluxuri de productie sunt cele care ne asigura rezultatul potrivit si ca o planificarea corecta a procesului este productie este cheia succesului in aceasta zona.

In speranta ca aceste randuri va vor fi de ajutor va doresc:
Productie maxima !

Autor: Razvan Radu