Ce asteptam de la un manager profesionist

Am intalnit de-a lungul timpului multe interpretari ale rolului managerului intr-o organizatie. Daca intrebi proprietarii afacerilor iti vor spune ca rolul managerilor numiti este acela de a avea grija de patrimoniul pus la dispozitie. Daca intrebi angajatii iti vor spune ca rolul managerului este acela de a crea conditii de munca cat mai bune angajatilor. Furnizorii iti vor spune ca rolul managerului unei firme client este acela de a plati facturi cat mai mari si cat mai repede. Clientii vor considera ca managementul unei societati furnizor are ca principala grija sa satisfaca cat mai complet si mai ieftin nevoile clientilor. Pe langa aceste categorii interesate de activitatea unei firme condusa de un manager mai exista si altele care ar putea sa aiba asteptari legate de felul in care se face managementul: societatea per ansamblu – sa fie create cat mai multe locuri de munca, studentii din domeniu de activitate al companiei – sa fie create conditiile pentru a face practica la societatea respectiva, organizatiile guvernamentale – sa fie respectate normele elaborate de ele (normele impuse de legislatia muncii, cele de mediu etc.) iar organizatiile nonguvernamentale- sa sponsorizeze eventualele proiecte din aria lor de competenta.

Cine are pana la urma dreptate si ce ar trebui sa ne asteptam de la un manager profesionist? Oarecum paradoxal este faptul ca nici unul nu are in mod absolut dreptate si totodata toti spun un adevar. Daca managerul ar avea doar grija de patrimoniu proprietarilor ar fi administratori, daca s-ar preocupa doar de conditiile de munca ale angajatilor ar fi lideri de sindicat, daca ar reprezenta doar furnizorii, nu ar mai putea sa satisfaca cerintele de pret ale clientilor si invers daca ar reprezinta doar clientii si ar pune presiune pe furnizori s-ar putea sa piarda contractele cu acestia. Daca se preocupa doar de crearea de noi locuri de munca sau de respectarea normelor diferitelor agentii, devine in esenta functionar public si nu manager de companie.

In realitate, managerul trebuie sa faca toate aceste lucruri fara sa exagereze in nici o directie. El trebuie sa ia decizii cu privire la toate aceste asteptari ale categoriilor interesate astfel incat sa maximizeze plusvaloarea adusa tuturor acestor categorii si nu numai uneia dintre ele. La prima vedere pare o misiune imposibila pentru manager sa raspunda tuturor acestor cerinte. Vazut in mijlocul tuturor acestor asteptari legate de activitatea sa, managerul poate parea un artist de circ care jongleza cu o multime de bile fara ca nici una sa ii scape. Pentru a putea raspunde tuturor acestor cerinte, de-a lungul timpului managementul s-a fundamentat ca stiinta cu reguli si principii clare si au aparut oameni pregatiti sa jongleze cat mai bine cu toate aceste “bile”.

Faptul ca sunt pregatiti nu insemana ca nu mai scapa niciodata nici o bila, cum s-ar astepta unii ,ci doar ca au probabilitatea sa mentina in miscare bilele un timp cat mai lung si in situatii din cele mai diverse.  Cu cat practica mai mult si cu cat se pregatesc mai mult cu atat au sansa sa faca lucruri din ce in ce mai spectaculoase si mai diverse. Din pacate, fiind atractiv si dand impresia de simplitate multi incearca sa jongleze fara sa fie pregatiti sa faca acest lucru si fara a se antrena continuu. Nu este de mirare ca atunci se trezesc in mana doar cu una-doua bile pe care le stapanesc mai bine iar celelelate bile sunt pe jos. Personal sper sa intalnesc in viitor cat mai putini artisti amatori in managementul local si cat mai putine bile pe jos. Asta ar imbunatati semnificativ mediul economic local.