Autismul managerial

Nu știu dacă termenul folosit în titlu l-ați mai întâlnit pe undeva și nici nu sunt sigur că descrie complet fenomenul care vreau să îl prezint astăzi, însă este termenul care mi-a venit automat în minte când m-am gândit să abordez subiectul ce urmează.

El este oarecum legat de cel de acum două săptămâni când spuneam că sistemele sociale, indiferent de tipul lor, nu pot rămâne mult în stare de echilibru, ele fie evoluează, fie involuează. Acest lucru ne face, ca manageri responsabili, să evaluăm permanent performanța organizației pe care o conducem și să încercăm permanent să o facem să evolueze pentru că, dacă nu evolueaza, după cum spuneam, singura alternativă este involuția.

Ce se întâmplă însă, atunci când în pofida tuturor eforturilor noastre se dovedește că organizația de care suntem responsabili involuează și că soluțiile la care apelăm în trecut nu mai funcționează. De fapt, dacă ajungem să constatăm acest lucru, este oarecum destul de târziu pentru a găsi soluții facile la problema organizației. Deja boala sistemului organizațional este instalată confortabil și va  fi foarte greu de scos din sistem.

Ca și în cazul autismului, ar fi fost foarte bine ca primele semne ale bolii să fie depistate cât mai curând. Ca și în cazul bolii umane, boala organizațională se manifestă mai întâi printr-o evoluție mai lentă față de competiție, ca un mic retard organizațional. Dacă nu suntem atenți la aceste semne și nu apelăm la managementul strategic pentru a ne defini obiectivele organizaționale și a ne măsura performanțele față de media pieței este foarte posibil ca organizația noastră să aibă un mic retard fără să ne dăm seama. Mulțumirea cu puțin, stabilirea unor indicatori anuali care doar multiplică cu un anumit procent rezultatele anterioare, fără a ne întreba încotro merge piața, ce fac concurenții și cum ne poziționăm noi în această piață la fel ca și lipsa de atenție la disfuncționalitățile interne, ne apropie zi de zi de declin și de lipsa de performanță care la început se instalează pe nesimțite, iar apoi ne explodează în față ca și vestea cumplită a bolii umane la o persoană dragă.

Din păcate, în practica managerială locală odată cu conștientizarea bolii organizaționale nu se prea aplică aceleași mecanisme ca și în cazul unei boli umane. În mod normal când descoperi o boală, te duci la un specialist, aloci resurse suplimentare pentru sănătate și îți schimbi stilul de viață. La nivel managerial, în loc să apelezi la specialiști care te pot ajuta, prima tendință este să te descurci singur. În loc să aloci resurse suplimentare pentru însănătoșirea organizației tai și resursele care alimentau firma și slăbești și mai mult sistemul organizațional nealimentându-l consistent. Deasemenea, în loc să-ți schimbi tu modul și criteriile de luare a deciziilor care te-au dus în situația de boală organizațională, pui presiune și te aștepți ca toți ceilalți din jurul tău (de la angajați la acționari, de la furnizori la clienți) să-și schimbe comportamentul și să accepte anumite limitări în relație.

Având această abordare, ajungi să te izolezi în lumea ta și să ți se pară că nimic nu mai funcționeză și nimeni nu te mai înțelege și nu mai este alături de tine. Este o formă de autism sever în care te închizi în propriul birou sau în propriile gânduri și adopți decizii în limita propriilor paradigme. La unii manageri, datorită tipului de personalitate, autismul managerial este la fel de sever chiar dacă aparent comunică cu toată lumea și în orice situație despre problemele pe care le are. În realitate, în luarea deciziilor, nu va asculta pe nimeni și va face ceea ce a făcut și în trecut. Între timp, sistemul organizațional se degradează constant și foarte curând se ajunge la restructurare sau chiar mai rău.

Ar fi foarte bine ca astfel de scenarii să fie evitate, iar singura soluție de prevenție este păstrarea contactului cu realitatea, cu piața, cu angajații, clienții și cu partenerii și măsurarea constantă a propriilor perfomanțe în relație cu media pieței. Dacă însă boala s-a instalat deja: negarea, izolarea, învinuirea altora sau chiar detașarea aparentă de problemele evidente nu vor însănătoși organizația. Acceptarea, comunicarea reală, apelarea din timp la specialist și schimbarea modului de viață al sistemului organizațional sunt posibilele soluții.

**Din seria articolelor publicate bilunar în  Ziarul de Iași, scris de Dan Schipor, Managing Partner – Daris – your management partner.  Articol apărut la data de 8.09.2014.